duminică, 1 februarie 2009

One you, One me, One us.


Inchid ochii si nu as vrea sa ii mai deschid. Imi place asa mult sa visez, sa ma pierd intr-un gand infasurata de imagini, iluzii ce imi apartin mie si numai mie.

Cateodata iau o foaie de hartie si un pix pentru a incerca sa imi insir cateva cuvinte rezultate in urma sinapselor. Mereu as scrie ceva despre
un tine inexistent, un eu imaginar si un noi relativ credibil. In gol privesc hartie alba, imagini imi cuprind din nou mintea, imagini si iar imagini, chipul tau si zambetul meu, privirea ta si mana mea plimbandu-se prin parul tau cataniu. Si iar ma aflu intinsa pe pat cu muzica cu volumul la maxim.

Ameteala ma cuprinde, trupul nu mi-l mai simt, parca as fi purtata departe. Imagini, atatea imagini, din nou vad chipul tau si ma intreb de fiecare data alta intrebare fara niciun raspuns, alta intrebare ilogica.. devin treptat imorala. Imaginatia mea o ia razna si nu ma pot impotrivii.

Ochii mei cauta in fiecare colt al incaperii persoana ta, acel
tu pe care mi l-am creat numai pentru mine, un tu perfect si care e exact asa cum vreau, nemanipulat de lume, neschimbat de anturaj, neuitat in timp.

Imi simt bratele cum strang cearsaful, rasuflare atat de lina, nici nu se aude. Si nu. Nu e intuneric, dar totusi caut in continuare un lucru nou, un lucru care sa-mi apartina.

Un lucru real pe care sa-l manipulez in vise.

1 comentarii:

bubulina spunea...

poate ca e mai bine asa ...

visarea ne impinge sa facem lucruri diferite ... cum ar fi sa valorificam mai bine sentimentele, gesturile, emotiile ... iar atunci cand vom spune "noi" sa fie un "noi" simtit cu toata puterea inimii noastre...