Imoral

Visatorii viseaza de la gat in sus, trupurile lor fiind legate de scaunul electric . A imagina o lume noua inseamna a o trai zilnic, si fiece pas, fiece gand, fiece gest ucid si recreeaza , moartea aflandu-se mereu cu un pas inainte.

Renegarea trecutului nu e suficienta, e prea putin. Trebuie sa actionezi ca si cum trecutul ar fi mort, inexistent, iar viitorul, ce te astapta, irealizabil.

Trebuie sa actionezi ca si cum pasul urmator ar fi ultimul, si chiar este. Fiecare pas inainte este ultimul, cu el o lume - posibila - moare, tu insuti o data cu ea.

Suntem aici, cei ai pamantului nasfarsit, trectutul niciodata incetand sa ne urmareasca cu fiecare miscare in prezent, viitorul niciodata incepand, numai prezentul pentru totdeauna, el devenind dintr-o clipa intr-alta un 'a fost'.

Lumea e cea pe care o tinem in mana si o vedem, dar in care nu ne recunoastem, nicicand modelat pentru a fi recunoscut, tot ceea ce exista, dar nu intregul, iar partile sunt cu mult mai mici decat acesta.

Fie lumea e prea vlaguita, fie eu nu mai sunt destul de tare. Daca as deveni initeligibila, as fi imediat inteleasa. Diferenta dintre intelegere si neintelegere este infima, mai mica decat grosimea unui fir de par, un milimetru doar, un spatiu de marinea unui filament, intre China si Neptun.

Oricat de confuza as fi, proportia ramane aceeasi; nu are nimic de-a face cu claritatea, precizia et cetera.

Ratiunea greseste pentru ca este un instrument prea precis.

Realitatea va sosi si a. Realitatea primordiala. Intr-un poem scris pe fundul oceanului.