Endless

Ma arunc intr-un ocean. Privesc catre lumina suprafetei, privesc catre ea si cum totul se intuneca din ce in ce mai mult. Simt cum pielea se farama, muschii se rup, iar oasele-mi crapa.

N-am niciun adevar de rostit, nicio intelepciune de impartasit. In curand nu voi mai avea nevoie nici macar de un nume.

Lumea realului si a falsului se afla undeva in urma noastra.

Tangibilul s-a transformat in impalpabil. Ai in fata ceva intangibil, rod al hazardului, si stai treaza toata noaptea gandindu-te la vremurile ce vor veni, stiind ca nu vei apuca sa gusti din ele.

Ai un minus, mic muritor de rand. Tot ce este viu si demn de interes este notat cu un minus. In clipa cand gasesti echivalentul plus, constati ca in mana ai doar nimicul. Ai acel ceva momentan, imaginar, numit "echilibru". Acesta nu e niciodata, e un fals, ca si cum ai opri ceasul sau ai cere un armistitiu.

Trecem fara sa stim de la o scena la alta, de la o varsta la alta, de la o viata la alta. Dintr-o data, in timp ce te plimbi pe strada , in realitate sau in vis, intelegi intaia oara ca anii au zburat, ca toate acestea au trecut pentru totdeauna si ca vor trai doar in amintire; apoi memoria se rasuceste inspre interior cu o ciudata, fascinanta sclipire, si reiei mereu aceste scene, sceste incidente, in vis sau in reverie.

Visand la un loc mai bun inchid ochii, totul are o limita, fantezia mea din nou incepe sa se joace cu ochii mei. Inchin un pahan plin pe jumatate cu vodka pentru moarte, pentru viata, pentru cei blocati intre 2 lumi.

Fumul de tigara se inalta la cer si clipele ce s-au scurs impreuna cu el.

Mor de cand m-am nascut, mor chiar si cand nu fac nimic, mor si mi-e ciuda ca nu apuc sa-mi ating scopul.

Plasma visului este chinul despartirii. Visul supravietuieste trupului dupa ce acesta a fost ingropat.

Since I was born I started to decay.
Now nothing ever ever goes my way

Drawings

delia a vrut sa-i desenez ceva din loveless.

duda a vrut sa-i desenez ceva din elfen lied.

adela m-a rugat sa-i desenez ceva din yugioh.

(probabil voi sterge postul asta ca nu prea-i vad rostul)

Inner Demon

Stateam pe un scaun si priveam tabloul de pe perete. Acum, pana nu voi uita poza, sincera sa fiu mi se pare dezgustatoare. Cine ar putea sa puna asa ceva pe perete?...In fine, nu asta era ideea.

Incercam sa-mi indrept privirea catre el. Sedea aplecat mult in fata pe un scaunel de panza, autocontrolul de Sfinx ii disparuse complet, stia totul, clipele-i sunt numarate si fata ii lucra peste norma ca sa compenseze toate expresiile pe care nu le folosise atatia ani de zile. Vedea abatandu-se asupra lui ceea ce facuse el atatia ani cu atat de multe victime si pintenii groazei strapungeau adanc, scormonind pana in ungherele cele mai ascunse ale mintii lui. Nu era inca cuprins de panica, nu-si pierduse complet cumpatul, dar capacitatea de a rationa, de a gandi, ii disparuse definitiv. Singurul lucru la care se mai putea gandi era cel la care se gandea intotdeauna in situatii periculoase - anume, sa utilizeze ucigasul pistolet negru. Il scoase si-l indrepta asupra mea, dar stiam ca asta nu insemna nimic - era o simpla miscare reflexa si nu avea intentia sa-l foloseasca. Pentru prima data era confruntat cu o problema care nu putea fi rezolvata cu o apasare de tragaci.

Mori de frica asa e?

Si vorbitul era un efort. Se uita doar la mine, si toti demonii intunericului se adunasera in fundul ochilor acelora negri. Pentru a doua oara in patruzeci si opt de ore si, de data asta, in pofida umiditatii, a aerului viciat si imputit din acea cabina, puteam sa jur ca mirosea a pamant jilav, proaspat sapat. Mirosul care vine de la un mormant proaspat sapat.

Marele pistolar! Ucigasul. Te gandesti la toti oamnii care au tremurat, la cei care inca mai tremura numai la auzul numelui tau? N-ai dori sa te poata vedea acum. Nu ti-ar place sa te vada tremurand. Tremuri, nu-i asa? Esti inspaimantat cum n-ai mai fost de cand esti.

Continua sa nu scoata nicio vorba. Demonii erau tot acolo in ochii lui, dar nu ma mai urmareau pe mine, se napustisera asupra propriului sau eu, scormoneau adanc in colturile intunecate ale mintii lui, jocul expresiei de pe fata lui schimonorosita dovedea clar ca-l trageau in toate partile, dar directia dominanta era abisul negru al prabusirii totale, spre care il impingea acea spaima coplesitoare care poart mantia dementiei.

Ntz, ntz. Iti place? Simti cum incep sa te doara gatul, plamanii? Eu simt. Si pot sa vad cum incepe sa ti se albastreasca fata. Nu prea mult, numai un inceput, sub ochi. Ochii si nasul - acolo apar primele simptome. O oglinda! Nu vrei sa te uiti in ea? Nu vrei sa vezi...?

S-a uitat la mine cu o privire sasie de om care pierduse aproape complet contactul cu realitatea si s-a impiedicat de mai multe ori pana cand a nimerit sa-si puna la loc in hamul de sub brat pistolul mititel si negru. Loviturile pe care le luase in case incepusera sa-si faca efectul - era intr-o stare si mai rea decat a mea. A inceput sa se clatine cu scaunul si, dintr-o data, s-a pravalit cazand in maini si genunchi si miscandu-si capul dintr-o parte in alta, de parca ar fi vrut sa scuture o ceata.

M-am aplecat peste el, eu insami pe jumatate inconstienta, am apucat maneta aparatului de eliminare a dioxidului de carbon si am dat-o de la minumum la maximum. Trebuia sa treaca doua-trei minute ca sa se inregistreze o cat de mica imbunatatire si aproape 10 minute inainte ca atmosfera din incapere sa revina oarecum la normal. In acel moment insa, pentru mine, toate acestea nu mai aveau nicio importanta. M-am aplecat spre el.

Mori! Ce simti cand mori? Spune-mi, te rog, ce simti? Ce simti cand esti ingropat intr-u n cavou de o suta cincizeci de metri in adancul marii? Ce simti cand stii ca n-ai sa mai respiri niciodata aerul acela minunat, curat, proaspat al lumii de deasupra? Ce simti cand stii ca n-ai sa mai vezi niciodata soarele? Ce simti cand mori? Spune-mi! Ai vrea sa ramai in viata.

Acum...abia se mai putea tine in pozitia aceea, in patru labe, capul i se legana moale intr-o parte si in altam cu ochii inchisi.

Nu te simt. Ti-e frig.

Leapsa [daca as fi fost...]

Dacă eram o lună, aş fi fost – martie

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost – joi

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost - noaptea

Dacă eram un animal, aş fi fost – leopard

Dacă eram o direcţie, aş fi fost – est

Dacă eram o virtute, aş fi fost – perfectiunea *laughs*

Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost – jeanne d'arc sau nefertiti

Daca eram o planetă, aş fi fost - neptun

Dacă eram un lichid, aş fi fost – whiskey

Dacă eram o piatra, aş fi fost – ametist

Dacă eram o pasăre, aş fi fost – vultur

Dacă eram o plantă, aş fi fost - iris

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost – vreme insorita

Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost – pian sau chitara electrica

Dacă eram un sunet, aş fi fost – sunetul ploii

Dacă eram un element, aş fi fost – apa

Dacă eram un cântec, aş fi fost – placebo - every me and every you

Dacă eram un film, aş fi fost – The Butterfly Effect 1.

Dacă eram un serial, aş fi fost – wildfire

Dacă eram o carte, aş fi fost – unsprezece minute, paulo coelho

Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost – sarah connor [nu cantareata, retardatilor!]

Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost – salata de fructe

Dacă eram un gust, aş fi fost – dulce acrisor

Dacă eram o aromă, aş fi fost – de vanilie

Dacă eram o culoare, aş fi fost - albastru

Dacă eram un material, aş fi fost – matase

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost – destin

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost – ochii

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost – zambetul

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost – matematica

Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost - belle (the beauty and the beast)

Dacă eram o formă, aş fi fost – hexagon

Dacă eram un număr, aş fi fost – 14

Dacă eram o maşină, aş fi fost – ferrari

Dacă eram o haină, aş fi fost – un corset negru cu dantela rosie


leapsa mai departe: Laury, Claire, Lexy, Darius si Marina.

Fullmoon

Ce triste sunt noptile reci si indiferente; cand luna doar straluceste cu razele ei sinistre...false...imprumutate.
Pe masura ce intunericul creste ea pare sa orbeasca.

E ca si cum s-ar ineca si intreg trecutul revine deodata la suprafata. Nu numai trecutul ei, ci trectul intregii spete umane, trecut prin care umbla calare ca pe o broasca testoasa.

Calatoreste in pas de melc; ajunge la hotarele orbitei, apoi cu o curioasa leganare labartata, se intoarce sovaitoare, dar grabindu-se, prin toate casele goale ale zodiacului. Vede straniile fantasme ale lumii animale, pierdutele rase care au urcat cat mai sus doar ca sa se prabuseasca de acolo in fundul oceanului.

Mai ales gingasa pasare cu pene in flacari. Pasarea rosie gonind ca o sageata, mereu spre nord. Batand din aripi deasupra cadavrelor, in urma ei cu un card de viermi-ingeri, un roi orbitor ce ascunde lumina soarelui. Incet...ca niste valuri date la o parte, intunericul se ridica si se distinge silueta unui barbat stand in picioare langa usa...capul dat pe spate si vocea obositoare, monotona, intonand litania mortilor.

Deodata incepe sa paseasca spre ea cu pasi inceti. Privirile lor se intersecteaza... sunt la o rasuflare distanta. Mainile lui danseaza pe trupul ei tremurand. Lipind-o de perete ii lasa o sarutare pe gat, tanjind spre mai mult.

Miscarile lui se supun unui ritm smucit, automat, exasperant pentru cea care-l priveste. Se comporta ca un animal in laborator caruia i s-a extras o parte din creier. De fiecare data cand era in prezenta ei, doar prin cateva atingeri, bolboroseste ceva neauzit...si arata prin fapte.

Ea...doar ce isi incolaceste bratele in jurul gatului lui. Fata are un capsor lanos, niste ochi a caror privire e sincera, canina. Ca reprezentarea data diavolului ca pe vremea cand timpul nu avea limite. Bratele si picioarele ei sunt rasucite, pare a fi un sarpe sinuos si alunecos, gatuit de o masca.

Si...ah...am mai spus ca e noapte...iar jarteaua ei neagra cu dantela rosie parca ar curge de pe piciorul ei suplu... curge ca un fard intins de ploaie intr-o noapte bocitoare de toamna.

Leapsa.

1) Luaţi cartea cea mai la indemână, deschideţi la pagina 18 si scrieţi aici al 4-lea rand – "O coplesise epuizarea. Isi ridica picioarele pe canapea si inchise ochii cu speranta desarta ca o sa adoarma.(...)" ("Protectorul" - John Saul).

2) Fara sa verificati, cat e ora? – 11:15?

3) Verificati – 11:27

4) Cum sunteti imbracat? – pijama aka tricou si pantaloni scurti.

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati? – blogul dudei.

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului? – Damien Rice - 9 crimes

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva? – ieri, mers pe motoare, apoi stat pe balcon privind casa vecinilor.

8) Aţi visat ieri noapte? – mhm

9) Cand ati ras ultima data? – ieri (claire said jokes)

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti? – un tablou cu un peisaj desertic.

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? – un ferrari rosu

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut? – Australia

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi? – like what...? nu.

14) Ce parere aveti despre acest chestionar? – pierdere de timp.

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca – ca am un frate vitreg.

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita? –Scarlett, Anette, Aravis.

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat? – Christian, Alexandre, Michael.

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate? – Zurich, Viena sau Suttgart.

19) Ce ati dori ca D-zeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului? – "There's no heaven, there's no hell, close your eyes and wake up, you're dreaming again."

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba? – sa aiba oamenii bun simt.

21) Va place sa dansati? – mhm

22) George Bush? – muie lui.

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor? – Wildifre, season 2, episode..aaa...4 sau 5.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar? – Claire, Darius, Lexy si atat.

Last GoodBye

Fantezie, vis, realitate sau chiar eram in multimea din care nu vroiam sa fac parte. Multimea care era prezenta sa-si ia ramas bun. Multimea care era acolo fara niciun scop ascuns, eu am un scop sau poate ca mintea imi joaca tot felul de jocuri, imi creezi niste iluzii cu care sa adorm noaptea si cu care sa ma trezesc dimineata.

As vrea sa pictez momentul, sa-l am mereu. Sa-l pun pe perete, sa fie deasupra patului, sa-l privesc in fiecare zi.
Imi scot blocul, un creion si incep.

Apas si fac prima linie, cu asta-n minte as vrea sa continui, dar se ivesc obstacole, noi dificultati.

Hmm...probabil ca daca te bazezi doar pe memorie, forma lucrurilor te poate induce in eroare. Imi amintesc vag totul, chiar daca sunt acolo, orice clipa ce tocmai a trecut e considerata scursa. Pare un lucru atat de delicat ceea ce incerc sa fac. Nu iese nimic asa cum mi-am imaginat, ma gandesc sa sterg totul ca apoi sa reincep. Detest asta. Mai degraba as transforma totul intr-un foc aprins, trupurile sa fie niste viermi topiti.

Imi vin noi idei.

E fantastic - gasesc zei si zeite, rauri, diavoli, lilieci, masini de cusut, vase cu flori, poduri, incuietori si chei, epileptici, sicrie, sechele - dar nicio blestemata de premiere!

Offf, nu e suficient. Arta omeneasca este strans legata de ce vreau sa fac acum. Nu este destul sa sugerezi ca simbolistii si imagistii sunt, sau au fost, putin destraques. Vreau sa aflu, dintr-un studiu asupra nebuniei, ce s-a intamplat cu premierea?

Ajung din nou in multime si imi amintesc doar...a trecut pe langa mine, ati trecut si m-ati salutat pentru ultima data. Privesc robele negre cum dispar in vazduh, privesc robele negre si-mi amintesc cum era cu 3 ani in urma cand eram aproape la acelasi nivel.

Mi-e ciuda.