Bienvenue dans mon monde

Din haosul intunecat ies spirale de lumina cu hublouri intesate. Din nemiscatul nimic, din staticul vid, se face un echilibru vesnic.

Din scheletul balenei si din sacul de panza groasa se face acest lucru nebunesc caruia i se zice somn si care functioneaza ca un ceas de jucarie. Un vis... ceva care la inceput pare a fi irealizabil..apoi devine atat de aproape incat pare a fi de neoprit...si se indeplineste cat ai clipi...

Nu sunt calatoare, nici aventuriera. Toate mi s-au intamplat in timp ce cautam o cale de iesire. Pana acum am trudit intr-un tunel fara capat, scormonind maruntaiele pamantului in cautare de lumina si apa.

Deseori...imi amintesc ce mi s-a intamplat, dar nu am nici cea mai mica dorinta sa recastig trecutul, nu am nici doruri sau regrete. Sunt...nascuta si renascuta mereu... m-a spart...am crapat...m-am imprastiat si din nou m-am inaltat...

Nascuta in timp ce colindam strazile, nascuta in timp ce stateam intr-o cafenea, nascuta in timp ce uitam de timp si spatiu cu cineva pe moment drag. Totul intr-un ritm prea iute, si pedeapsa pentru acest lucru nu e pur si simplu moartea...ci nenumarate nopti.. Spre exemplu, mereu am impresia ca am ajuns in rai, apoi clipesc din nou... portile se deschid si simt sub talpi pietrele pavajului.

Simt ca pasesc spre groapa, aud muzica simfonica pe fundal. E propria mea inmormantare. Aud clincanitul harletului, ploaia pe piatra funebra. Abia ce inchid ochii, abia acum simt mirosul florilor cu care m-au sufocat.

Trebuie sa-mi tin trupul in forma pentru pamant... trebuie sa-mi pastrez sufletul intact, pentru eternitate. Si totusi..unde se termina povestea ?

Unde-i basmul in care printesa isi gaseste in sfarsit un fat-frumos doar al ei cu care sa-si imparta tot restul vietii...minciuni si fictiune...