duminică, 28 martie 2010

In memoriam.


A trai e un dar de nepretuit si viata trebuie traita din plin pana la ultima rasuflare. Sa deschizi ochii in fiecare dimineata e ca o binecuvantare si nimic mai mult.
Clipeste, inspira, expira. Traieste.
Pe data de 26.03.2010 colegul nostru drag, Miron Costin Vigheciu, si-a dat ultima suflare la ora 1:30 in pasajul Unirii pe motocicleta cand a incercat sa evite o groapa.
Un copil la doar 17 ani nu a mai apucat un nou rasarit, un copil ce avea toata viata inainte a trebuit sa inchida ochii pentru ultima data.
Pentru ca ne-ai fost coleg.. pentru ca mereu ai fost o influenta pozitiva.. pentru ca ai fost un elev.. pentru ca ai fost un prieten.. pentru ca ai fost un copil.. pentru ca ai fost un fiu..
Un moment de liniste pentru ca nu te vom uita niciodata!

joi, 25 martie 2010

Replay

Stop cadru.

replay.

[aprinde bricheta. stinge bricheta. inspira. expira]

12:00

[imi musc buza si schitez un zambet]

E ca si cand realizezi ca esti deja dependent de cel mai puternic drog. Dependent cu viata, dependent cu fiecare picatura de sudoare ce se prelinge pe tample. Atrasa ca de un magnet, te privesc fara sa incetez, efectiv nu imi pot misca axul optic in alta directie, nu pot.

[pupila mare. pupila mica.]

stop cadru.

pause.

Corzile vibreaza si muzica ta umple camera goala. Scena-ti apartine, eu te astept aici pe randul 3, chiar pe mijloc. Inconjurata de-un ocean de oameni, acum realizez ce-nseamna sa nu ai ochi pentru nimic, sa vezi si totusi sa fii orb.

I see only you and that's all i need, all i want.

stop cadru.

forward fast.

pause.

...he could be the one, he coulde be the one, I'm telling you - telling you, you could be the one.

stop cadru.

replay!

miercuri, 30 decembrie 2009

Ripped from the human form


sfasie-mi carnea, rupe-mi sufletul-ntr-o mie de bucati, scoate-mi ochii si dezbraca-ma de pacate. ca un animal zaci pe pamantul umed asteptand sa inchizi ochii pentru ultima data; atunci nasc mainile din pamant, mainile ce te apuca si te strang din toate incheieturile, mainile ce iti fac tot ce vroiai sa-mi faci mie. na? cum e senzatia sa nu mai ai carne pe oase, cum e sa iti curga sange in loc de lacrimi si cum e sa iti pierzi ultima cheie spre rai? asta daca crezi in mizerii de genul. personal te vad in iad inconjurat de mici demoni care te impung si iti ard pielea cu ceara incinsa. lasa-ma sa visezi la modalitatile in care poti fi torturat, lasa-ma sa ma gandesc ca eu sunt responsabila pentru tot ce patesti, mizerie cu creier nefolosit ce esti.

miercuri, 15 iulie 2009

Pages Within


Ma gandesc la timpurile ce vor veni, in care oamenii se vor lupta si vor ucide pentru credinta - irealitate, asa cum azi si inca multa vreme de aici inainte, lupta pentru nimicuri. Ma gandesc la acele vremuri cand truda va fi uitata si cartile isi vor ocupa locul lor adevarat in viata, sau cand poate nu vor mai fi carti ci doar o unica mareata carte - o Biblie.

Pentru mine, carte este omul si cartea mea este omul care sunt, omul confuz, neatent, nesabuit, mincinos, dar stiind sa rosteasca, diabolic, adevarul. Ma gandesc la acel viitor nu ma va uita. Atunci povestea mea va deveni importanta, iar cicatricea pe care o las pe fata lumii va capata sens. Nu pot uita ca eu fac istorie, o istorie care, aidoma cancerului, va inghiti-o pe cealalta, istoria lipsita de semnificatie.

Nu ma consider o carte, o dovada, un document, ci o istorie a timpului nostru - o istorie a intregului timp.

Si astfel voi scrie aceasta carte, infrigurata, cu un presentiment al sfarsitului - fie ca el va fi maine sau peste trei sute de ani. Si tot astfel se intampla ca gandurile mele tasnesc din toate partile, iar eu sunt obligata sa reaprind mereu flacara, nu numai cu indrazneala ci si cu disperare pentru ca nu pot avea incredere ca o sa spuna cineva aceste lucruri in numele meu. Balbaiala si sovaiala mea, cautarea oricarui mijloc sau a tuturor mijloacelor de expresie, sunt un fel de gangaveala divina.

Sunt orbita de glorioasa prabusire a lumii.

joi, 2 iulie 2009

Calling from a different world


No escaping...
not for free
I fall down...hit the ground
Make a heavy sound

Every time you seem to come around.

Calc pe nisipul umed lasand pasi vizibili in urma, marea ii sterge, marea mereu sterge tot ce am lasat pierdut in timp si spatiu. Mi-e frica de ce urmeaza!

Ridic firele de nisip, le plimb fara sa aiba vreo directie; ele se lasa purtate, la fel cum oamenii sunt purtati de soarta. Soapte prelungi se ridicau in noapte, suieratul vantului e ingrozitor, ca si cand ar prevesti ceva.

Marea ma indeparteaza de lumea reala, ma atrage in lumea ei, ma ademeneste cu misterul ei; simt ca-mi poarta destinul pe valuri, dar ma instraineaza intr-o lume rece si albastra.

Viata intre vis si realitate, asta era totul in fond, nimic nu era altfel - nimic original - totul e plagiat din alta lume, ireal, imaginar..si totusi e aici intre oameni.

Muzica rasuna in fundal, trupu-mi devine din ce in ce mai usor, aproape ca nu-l mai simt. Ochii sunt inchisi, buzule intredeschise. Briza, ah, ce placuta e. Si totusi, de ce am lacrimi prelinse pe obraji?

Nu, nu vreau sa mai plec de aici. Stau cu picioarele-n apa rece si nu pot sa ma misc. Vreau sa merg inainte, catre abis, catre negrul adancimilor, catre recele etern. Tu sa-mi fii aerul care m-ar tine in viata, tu sa-mi fii perna pe care dorm, tu sa-mi dai hrana de care am nevoie.

Mi-e frica de moarte ! Sunt muritoare si asta imi taie respiratia si nu ma lasa sa fac nimic. Ma simt atat de mica intr-o lume ce sta in loc.

Vreau valuri, sunt incojurata de apa si nimic mai mult. Imi doresc sa raman aici pana cand soarele apune pentru ultima data, sa ma invelesc cu tine inainte de ultima noapte cu cerul instelat.

sâmbătă, 27 iunie 2009

Endless



Ma arunc intr-un ocean. Privesc catre lumina suprafetei, privesc catre ea si cum totul se intuneca din ce in ce mai mult. Simt cum pielea se farama, muschii se rup, iar oasele-mi crapa.

N-am niciun adevar de rostit, nicio intelepciune de impartasit. In curand nu voi mai avea nevoie nici macar de un nume.

Lumea realului si a falsului se afla undeva in urma noastra.

Tangibilul s-a transformat in impalpabil. Ai in fata ceva intangibil, rod al hazardului, si stai treaza toata noaptea gandindu-te la vremurile ce vor veni, stiind ca nu vei apuca sa gusti din ele.

Ai un minus, mic muritor de rand. Tot ce este viu si demn de interes este notat cu un minus. In clipa cand gasesti echivalentul plus, constati ca in mana ai doar nimicul. Ai acel ceva momentan, imaginar, numit "echilibru". Acesta nu e niciodata, e un fals, ca si cum ai opri ceasul sau ai cere un armistitiu.

Trecem fara sa stim de la o scena la alta, de la o varsta la alta, de la o viata la alta. Dintr-o data, in timp ce te plimbi pe strada , in realitate sau in vis, intelegi intaia oara ca anii au zburat, ca toate acestea au trecut pentru totdeauna si ca vor trai doar in amintire; apoi memoria se rasuceste inspre interior cu o ciudata, fascinanta sclipire, si reiei mereu aceste scene, sceste incidente, in vis sau in reverie.

Visand la un loc mai bun inchid ochii, totul are o limita, fantezia mea din nou incepe sa se joace cu ochii mei. Inchin un pahan plin pe jumatate cu vodka pentru moarte, pentru viata, pentru cei blocati intre 2 lumi.

Fumul de tigara se inalta la cer si clipele ce s-au scurs impreuna cu el.

Mor de cand m-am nascut, mor chiar si cand nu fac nimic, mor si mi-e ciuda ca nu apuc sa-mi ating scopul.

Plasma visului este chinul despartirii. Visul supravietuieste trupului dupa ce acesta a fost ingropat.

Since I was born I started to decay.
Now nothing ever ever goes my way

joi, 25 iunie 2009

Drawings

delia a vrut sa-i desenez ceva din loveless.













duda a vrut sa-i desenez ceva din elfen lied.













adela m-a rugat sa-i desenez ceva din yugioh.

(probabil voi sterge postul asta ca nu prea-i vad rostul)