Ripped from the human form

sfasie-mi carnea, rupe-mi sufletul-ntr-o mie de bucati, scoate-mi ochii si dezbraca-ma de pacate. ca un animal zaci pe pamantul umed asteptand sa inchizi ochii pentru ultima data; atunci nasc mainile din pamant, mainile ce te apuca si te strang din toate incheieturile, mainile ce iti fac tot ce vroiai sa-mi faci mie. na? cum e senzatia sa nu mai ai carne pe oase, cum e sa iti curga sange in loc de lacrimi si cum e sa iti pierzi ultima cheie spre rai? asta daca crezi in mizerii de genul. personal te vad in iad inconjurat de mici demoni care te impung si iti ard pielea cu ceara incinsa. lasa-ma sa visezi la modalitatile in care poti fi torturat, lasa-ma sa ma gandesc ca eu sunt responsabila pentru tot ce patesti, mizerie cu creier nefolosit ce esti.

Virtual Heart

Este un loc comun faptul ca dintotdeauna subiectivitatea omeneasca si-a gasit un mod al ei de expresie, dar niciodata autorul nu s-a instituit ca un centru al comunicarii despre sine. Literatura experimentala, suprarealismul si psihanaliza reprezinta repere pentru modul in care omul a dat curs prospectarii sinelui, cat si curiozitatii sale.

Pot fi cum cred eu ca sunt sau cum cred altii ca sunt? Aici aceste randuri devin o confesiune in prezenta eului meu tainic si de nestiut pentru mine insami. Aici creez o legenda in care ma voi ingropa.

Traiesc in minte, in idei, in fragmente. Nu mai sorb muzica salbatica a strazilor - imi amintesc doar. Ca un paianjen ce reia mereu firul si iar il scuipa, dupa un model obsedant, algoritmic. Sunt fascinata de mecanicul meu trup - de mainile mele reci precum gheata, de sufletul meu mort.

Umblu, astfel, in cautarea centrului universului, a punctului nodal, dar din focuri doar cenusa ramane, iar sexul lucrurilor sta ascuns in degetul unei manusi.

Apoi, intr-o zi, ca si cand brusc carnea mi s-ar desface si sangele dinauntru s-ar contopi cu aerul, lumea intreaga incepe din nou sa freamate si insusi scheletul trupului meu se topeste precum ceara.

Mi-e scarba de organism. Mi-e scarba de subconstient, nu cunosc sentimente, nu cunosc pshicul; un bob de mizerie ajuncata intr-un borcan de diamant. Zambetul nu se mai sterge, feroce zambet care scuipa flacari, strungareata rosie si intestinele negre.

O, lume, amutita si naruita, unde sunt visele copilariei? O, lume, care te scufunzi cu mingile argintii, cu plute si centuri de salvare, unde sunt testele trandafirii? O, lume, spana si baloasa, din care n-a mai ramas decat un capat tocit, sub ce luna moarta zaci rece si luminoasa?

Ridic un pistol spre tampla, cutia cu pastile se imprastie pe jos, oglinda crapa iar foarfeca opreste acele ceasornicului. Traiesc ca sa simt ceva, la dracu`sentimentelor !

Dead Words

Gata cu privirile furise pe gaura cheii! Gata cu confesiunile in public! Vreau o lume in care sufletul sa fie reprezentat printr-o deschizatura brutala, cinstita, o lume care sa simta scheletul si forma, culorile tari, primare, o lume care se teme si respecta originea sa animala.

Mi-e lehamite sa ma uit la dosuri excitate, deghizate, deformate, idealizate. Dosuri jupuite, cu capetele nervilor expuse. Vreau rugurile funerare din Madagascar, cu trupuri de animale puse unul peste altul si deasupra Adam si Eva.

Vreau o puritate clasica unde mastile sunt arse iar ingerii sunt ingeri. Vreau o Biblie a mea, nu a humanoizilor ce pasesc spre autodistrugere, nu greceasca, evreiasca ci glorioasa Bilie a mortii, creata pe cand limba engleza era in floare si un lexic de 20.000 de cuvinte era suficient pentru a construi un monument nemuritor; Biblia mea sa renasca misterele primitive, reinvie violul, crima, incestul, reinvie epilepsia, sadismul, megalomania, reinvie demoni, ingeri, dragoni, leviatani, face sa renasca magia, exorcismul, molima, incantatia, reinvie fratricidul, regicidul, paricidul, suicidul, reinvie hipnoza, anarhismul, smnambulismul, reinvie cantecul, dansul, reinvie divinatia, ehtonicul, esotericul, reinvie puterea, maleficul si gloria care este un Zeu.

Totul oferit la o scala colosala, si atat de sarat si piparat incat va rezista pana la urmatoarea era glaciara.

O puritate clasica - deci, la dracu cu autoritatile! Ce anume ne face sa traim chiar daca murim din clipa in care privim aceasta lume infecta?

Cuvintele au murit.

Pages Within

Ma gandesc la timpurile ce vor veni, in care oamenii se vor lupta si vor ucide pentru credinta - irealitate, asa cum azi si inca multa vreme de aici inainte, lupta pentru nimicuri. Ma gandesc la acele vremuri cand truda va fi uitata si cartile isi vor ocupa locul lor adevarat in viata, sau cand poate nu vor mai fi carti ci doar o unica mareata carte - o Biblie.

Pentru mine, carte este omul si cartea mea este omul care sunt, omul confuz, neatent, nesabuit, mincinos, dar stiind sa rosteasca, diabolic, adevarul. Ma gandesc la acel viitor nu ma va uita. Atunci povestea mea va deveni importanta, iar cicatricea pe care o las pe fata lumii va capata sens. Nu pot uita ca eu fac istorie, o istorie care, aidoma cancerului, va inghiti-o pe cealalta, istoria lipsita de semnificatie.

Nu ma consider o carte, o dovada, un document, ci o istorie a timpului nostru - o istorie a intregului timp.

Si astfel voi scrie aceasta carte, infrigurata, cu un presentiment al sfarsitului - fie ca el va fi maine sau peste trei sute de ani. Si tot astfel se intampla ca gandurile mele tasnesc din toate partile, iar eu sunt obligata sa reaprind mereu flacara, nu numai cu indrazneala ci si cu disperare pentru ca nu pot avea incredere ca o sa spuna cineva aceste lucruri in numele meu. Balbaiala si sovaiala mea, cautarea oricarui mijloc sau a tuturor mijloacelor de expresie, sunt un fel de gangaveala divina.

Sunt orbita de glorioasa prabusire a lumii.

Calling from a different world

No escaping...
not for free I fall down...hit the ground
Make a heavy sound
Every time you seem to come around.

Calc pe nisipul umed lasand pasi vizibili in urma, marea ii sterge, marea mereu sterge tot ce am lasat pierdut in timp si spatiu. Mi-e frica de ce urmeaza!

Ridic firele de nisip, le plimb fara sa aiba vreo directie; ele se lasa purtate, la fel cum oamenii sunt purtati de soarta. Soapte prelungi se ridicau in noapte, suieratul vantului e ingrozitor, ca si cand ar prevesti ceva.

Marea ma indeparteaza de lumea reala, ma atrage in lumea ei, ma ademeneste cu misterul ei; simt ca-mi poarta destinul pe valuri, dar ma instraineaza intr-o lume rece si albastra.

Viata intre vis si realitate, asta era totul in fond, nimic nu era altfel - nimic original - totul e plagiat din alta lume, ireal, imaginar..si totusi e aici intre oameni.

Muzica rasuna in fundal, trupu-mi devine din ce in ce mai usor, aproape ca nu-l mai simt. Ochii sunt inchisi, buzule intredeschise. Briza, ah, ce placuta e. Si totusi, de ce am lacrimi prelinse pe obraji?

Nu, nu vreau sa mai plec de aici. Stau cu picioarele-n apa rece si nu pot sa ma misc. Vreau sa merg inainte, catre abis, catre negrul adancimilor, catre recele etern. Tu sa-mi fii aerul care m-ar tine in viata, tu sa-mi fii perna pe care dorm, tu sa-mi dai hrana de care am nevoie.

Mi-e frica de moarte ! Sunt muritoare si asta imi taie respiratia si nu ma lasa sa fac nimic. Ma simt atat de mica intr-o lume ce sta in loc.

Vreau valuri, sunt incojurata de apa si nimic mai mult. Imi doresc sa raman aici pana cand soarele apune pentru ultima data, sa ma invelesc cu tine inainte de ultima noapte cu cerul instelat.

Endless

Ma arunc intr-un ocean. Privesc catre lumina suprafetei, privesc catre ea si cum totul se intuneca din ce in ce mai mult. Simt cum pielea se farama, muschii se rup, iar oasele-mi crapa.

N-am niciun adevar de rostit, nicio intelepciune de impartasit. In curand nu voi mai avea nevoie nici macar de un nume.

Lumea realului si a falsului se afla undeva in urma noastra.

Tangibilul s-a transformat in impalpabil. Ai in fata ceva intangibil, rod al hazardului, si stai treaza toata noaptea gandindu-te la vremurile ce vor veni, stiind ca nu vei apuca sa gusti din ele.

Ai un minus, mic muritor de rand. Tot ce este viu si demn de interes este notat cu un minus. In clipa cand gasesti echivalentul plus, constati ca in mana ai doar nimicul. Ai acel ceva momentan, imaginar, numit "echilibru". Acesta nu e niciodata, e un fals, ca si cum ai opri ceasul sau ai cere un armistitiu.

Trecem fara sa stim de la o scena la alta, de la o varsta la alta, de la o viata la alta. Dintr-o data, in timp ce te plimbi pe strada , in realitate sau in vis, intelegi intaia oara ca anii au zburat, ca toate acestea au trecut pentru totdeauna si ca vor trai doar in amintire; apoi memoria se rasuceste inspre interior cu o ciudata, fascinanta sclipire, si reiei mereu aceste scene, sceste incidente, in vis sau in reverie.

Visand la un loc mai bun inchid ochii, totul are o limita, fantezia mea din nou incepe sa se joace cu ochii mei. Inchin un pahan plin pe jumatate cu vodka pentru moarte, pentru viata, pentru cei blocati intre 2 lumi.

Fumul de tigara se inalta la cer si clipele ce s-au scurs impreuna cu el.

Mor de cand m-am nascut, mor chiar si cand nu fac nimic, mor si mi-e ciuda ca nu apuc sa-mi ating scopul.

Plasma visului este chinul despartirii. Visul supravietuieste trupului dupa ce acesta a fost ingropat.

Since I was born I started to decay.
Now nothing ever ever goes my way

Drawings

delia a vrut sa-i desenez ceva din loveless.

duda a vrut sa-i desenez ceva din elfen lied.

adela m-a rugat sa-i desenez ceva din yugioh.

(probabil voi sterge postul asta ca nu prea-i vad rostul)