Looking beyond

Inainte sa ma apuc de ceva sunt foarte nerabdatoare sa incep. Insa nu-mi trece nicio idee prin cap. Dictarea parca a incetat, vocea din mintea mea tace.

Poate ar trebui sa copiez cateva randuri dintr-o ilustratie, dar... mi se face cam rusine de mine - a copia opera unui dement e forma cea mai meschina de plagiat. Toti nebunii au si ei dreptul la o viziune doar a lor, ceea ce mi se pare firesc.

Uhm...ati stat vreodata intr-o gara privind cum oamenii isi omoara timpul? Nu sunt si ei oarecum ca niste ingeri posomorati - cu aceleasi spinari frante si cu stomacurile supte? Cele cateva clipe eterne in care sunt condamnati sa fie singuri cu ei insisi - nu arata ei oare ca si cum ar avea aripile sprijinite de spitele de umbrela?

Toti ingerii reprezentati in arta religioasa sunt falsi. Daca vrei sa vezi ingeri, inchide ochii si priveste dincolo de esenta. Nu, ma tem ca voi nu vedeti. Voi vedeti doar tristul inger posomorat, inghetat de suflarea ghetarilor.

Nu vedeti nici macar spitele de umbrela care-i sustin aripile, pentru ca nu sunteti obisnuiti sa le cautati. Totusi, vedeti un inger, iar asupra lui cade o lumina trista si rece, care ii scoate din relief stomacul supt si arcurile frante ale aripilor.

Ingerul este acolo ca sa va duca-n Rai unde exista numai plus si niciun minus. Ingerul este asemeni unei embleme filigranate, pus acolo ca sa garanteze autenticitatea viziunii voastre.

Ingerul nu are gusa, doar artistul o are. As putea curata de mitologie coada calului; as putea sterge data de pe fata barbatului din gondola; as putea elimina norii si hartia creponata in care au fost invelite buchete de fulgere... Dar nu pot sterge ingerul.

Ingerul este filigranul meu.