
Blocuri masive din viata mea au pierit pentru totdeauna. Blocuri uriase, disparute, imprastiate, risipite in verbe, actiune, reminiscente, vis.
Niciodata n-am trait doar o viata, viata unei prietene, unei amante sau a unei fiice. Oriunde am fost si orice am facut, am trait vieti multiple. Astfel ca orice m-as hotari sa consider ca propria mea poveste, s-a pierdut, s-a topit, fuzionand indisolubil cu vietile, intamplarile si povestile altora.
Inchipuie-ti ca nu tii in maini decat propriul tau destin. Te afli pe pragul pantecelui matern si-ti omori timpul - sau vremea aceea care te ucide. stai acolo psalmodiind doxologia lucrurilor, la care nu poti ajunge.
Pentru vesnicie afara.
1 comentarii:
si totusi iti dai seama ca esti doar o parte dintr-un multiplu si unic univers:)
Trimiteți un comentariu