Endless

Ma arunc intr-un ocean. Privesc catre lumina suprafetei, privesc catre ea si cum totul se intuneca din ce in ce mai mult. Simt cum pielea se farama, muschii se rup, iar oasele-mi crapa.

N-am niciun adevar de rostit, nicio intelepciune de impartasit. In curand nu voi mai avea nevoie nici macar de un nume.

Lumea realului si a falsului se afla undeva in urma noastra.

Tangibilul s-a transformat in impalpabil. Ai in fata ceva intangibil, rod al hazardului, si stai treaza toata noaptea gandindu-te la vremurile ce vor veni, stiind ca nu vei apuca sa gusti din ele.

Ai un minus, mic muritor de rand. Tot ce este viu si demn de interes este notat cu un minus. In clipa cand gasesti echivalentul plus, constati ca in mana ai doar nimicul. Ai acel ceva momentan, imaginar, numit "echilibru". Acesta nu e niciodata, e un fals, ca si cum ai opri ceasul sau ai cere un armistitiu.

Trecem fara sa stim de la o scena la alta, de la o varsta la alta, de la o viata la alta. Dintr-o data, in timp ce te plimbi pe strada , in realitate sau in vis, intelegi intaia oara ca anii au zburat, ca toate acestea au trecut pentru totdeauna si ca vor trai doar in amintire; apoi memoria se rasuceste inspre interior cu o ciudata, fascinanta sclipire, si reiei mereu aceste scene, sceste incidente, in vis sau in reverie.

Visand la un loc mai bun inchid ochii, totul are o limita, fantezia mea din nou incepe sa se joace cu ochii mei. Inchin un pahan plin pe jumatate cu vodka pentru moarte, pentru viata, pentru cei blocati intre 2 lumi.

Fumul de tigara se inalta la cer si clipele ce s-au scurs impreuna cu el.

Mor de cand m-am nascut, mor chiar si cand nu fac nimic, mor si mi-e ciuda ca nu apuc sa-mi ating scopul.

Plasma visului este chinul despartirii. Visul supravietuieste trupului dupa ce acesta a fost ingropat.

Since I was born I started to decay.
Now nothing ever ever goes my way