Into the blue

Stau in mijlocul desertului asteptand trenul. In inima am o floare-de-colt adapostita sub un clopotel de sticla. M-au parasit toate grijile. Chiar si sub gheata presimt floarea pe care pamantul o plamadeste in noapte. Asezandu-ma pe bancheta luxoasa de piele am senzatia vaga ca trenul meu calatoreste in nicio directie.

Sunt langa fereastra si citesc o carte; simt cum cineva citeste peste umarul meu. Cuvintele sunt de neinteles. Simt cum in inima-mi infloreste floarea-de-colt. Cand toata lumea in jurul meu doarme, mintea e intesata de intamplari; gandurile zboara ca un roi de muste prinse in vartejul trenului ce goneste.

Iata-ma deodata pe malul marii...fara sa-mi amintesc cum a oprit trenul. Nu-mi aduc aminte nici cum am plecat...aruncata pe malul oceanului ca o cometa...
Totul e sordid, ieftin, ca de carton.

Ma plimb pe malul oceanului. Pe nisip zac imprastiate scoicile omenesti care asteapta pe cineva sa le deschida valvele. In rumoarea si tumultul valurilor, mahnirea lor tanguitoare trece nebagata in seama. Focurile de artificii le tortureaza, luminile le fac sa amuteasca, fluzul le ineaca...

Tot ceea ce sta vertical, ceea ce aluneca, ceea ce se roteste se rostogoleste, se rasuceste si pocneste, ceea ce se clatina si se faramiteaza, toate sunt facute din imbinari de suruburi si piulite. Stapana mintii e o cheie universala. Puterea suveranta a cartonului...

Scoile acum...ah...au adormit...stele se sting una cate una, incet. Tot ce e alcatuit din apa dormiteaza intr-un buzunar de hiena. Dimineata se lasa ca un acoperis de sticla peste oras. In adancuri, oceanul vitros leagana un somn netulburat, transparent.

Cerul e nesfarsit...marea e una cu pamantul... trec prin ecluze si deschizaturi cu pas lunecator, ezitant. Nu simt niciun miros, nu aud niciun sunet, nu vad nimic, nu pipai nimic. Pasesc peste ruinele si cioburile lumii fara a-mi adreli talpile...Simt ceva...refluxul...dar fara teama de a fi sorbita de ocean. Aud si valurile cum se sparg lovindu-se de tarm, dar fara teama de a ma ineca.

Pe spate sau pe pantec, intr-o parte ca si crabii, sau in zbor spiralat ca o pasare, totul este in extaz pufos si nediferentiat.