Closer

Am deschis cartea pe care mi-ai trimis-o de ziua noastra, macar sa-ti simt prezenta in spatele unor pagini albe si pline de stersaturi.

De sambata dimineata pana luni dupa-masa parea a fi un rastimp fara sfarsit, si lucrurile isi pierdeau conturul, topindu-se unele in altele.

De la bun inceput stiu ca simteai asta, simteai stele de razboi ancorand in rada cea mare. Eram cu sufletul la gura. Inchideam ochii iar in urmatoare clipa puteam sa vad puntile frecate si tunurile curatate; iar greutatea acelor uriasi monstrii marini odihnindu-se pe suprafata murdara a radei imi dadea o senzatie de voluptate.

Incepusem deja sa visez la evadare, la plecarea spre locuri indepartate...dar, am o retinere, n-am putut sa ajung pe celalalt mal al fluviului, spre nord. Tot ce se petrecea acolo pentru mine era curata nebunie: podeaua presarata cu nisip, tablourile inghetate in care zapada nu avea sa se topeasca niciodata, nebunii de olandezi cu pistoalele-n mana, spalatorul de tabla acoperit cu un stras vascos de jeg, curtea care duhnea a sange.

Totul in masura de trei patrimi, continuand la nesfarsit. Merg intre doi straini, nu pot sa imi dau seama cine sunt, doua umbre ale prezentului. Ochii imi sunt inchisi, ii tin stransi ca pe niste valve care se desfac doar ca sa planga.

Simt...nu exista hotar precis intre bucurie si tristeteL se topeau una in alta, asa cum veghea noastra se dizolva in vis si somn. Dimineata ne trezim ca o fiinta unica, iar noaptea ne plojam intr-un ocean, ne inecam, tinandu-ne strans de stele si de zbuciumul zilei.

Apoi vine o vreme cand traim reversul acestor lucruri. Traim in minte, in idei, in fragmente. Nu mai sorbim muzica salbatica a strazilor - ne amintim doar. Ca niste obsedati retraim drama tineretii.