Mi-e sete de viata ce uneori trece pe langa mine fara sa-mi dau seama. Mi-e dor de senzatia ca am nevoie de cineva ca de aer, propria mea marca de heroina, sentimente ce par a fi otrava care-mi curge prin vene.Ca un copil mic, ca o persoana imatura ce zambeste doar cand existenta cuiva careia pare sa ii pese, cineva ce ii acorda atentia dupa care tanjeste.
Oamenii asteapta in spatele unor usi, asteapta sa straluceasca in clipa in care cineva gaseste cheia potrivita.
Ma pierd in ganduri, ma pierd in fapte, ma pierd atat de usor cand nu-mi gasesc acele cuvinte potrivite care sa exprime o stare aparte. Nu caut nimic complicat, caut lucruri marunte pentru care merita efortul.
Si...se apropie vara, se apropie sfarsitul problemelor, se apropie cea mai frumoasa perioada a anului. Tot ce pot sa-mi doresc e sa stau intinsa pe nisipul cald cu picioarele ude, cu parul liber in bataia vantului si sa simt mana ta strangand-o pe a mea.
Undeva pierduta-n timp si spatiu pe malul marii...undeva pierduta-n timp si spatiu alaturi de tine.
2 comentarii:
pacat ca am ajuns la concluzia asta acum ... timpul trece iar noi il lasam nepasatori sa treaca pe langa noi ... nu ne ramane decat sa speram ...;)
vrei la mare cu mine, stiam.
de unde pana unde
timpu-i un tren si e cam naspa daca-l pierzi
Trimiteți un comentariu